Toti cei care pregatisera actul plin de consecinte de la 23 August 1944 si care il indeplinisera, credeau - majoritatea dintre ei foarte sinceri - ca intreaga serie de evenimente politice, militare si nationale va lua sfarsit odata cu acesta. Din nefericire ziua capitularii a devenit punctul de plecare al unor deceptii infinit mai grele"
Autorul se remarcă prin abordarea frontală a unor probleme mai puţin sau deloc cunoscute în istoriografia noastră de dinainte de 1989. Generalul Ion Gheorghe a rămas la datorie în serviciul comandat până în ultima clipă, nepărăsind Germania. După evenimentele de la 23 august 1944, la solicitarea lui Hitler, acesta a refuzat să constituie un fel de Guvern fantomă în Germania care să contracareze „lovitura” de la Bucureşti, cum o defineşte el. În situaţia creată, regele s-a văzut silit să apeleze la popularitatea generalului Antonescu căruia i-a încredinţat misiunea de a forma un nou guvern (începutul lunii septembrie 1940). Generalul Antonescu a preluat conducerea când ţara noastră parcursese o etapă considerabilă pe această nouă cale. Ceea ce a urmat a fost o înaintare treptată pe acelaşi drum, bazată şi pe garanţia germană privind graniţele rămase. Deoarece puterile garante (Franţa şi Marea Britanie) abandonaseră România, aceasta pierzându-şi libertatea de acţiune în plan politic extern, s-a văzut nevoită să se îndrepte către Germania.
