Mari Conferinte Care Au Impartit Lumea (1939-1945) - Leonida Loghin

17,00 lei

Cant.

 

Disputa diplomatică care a început imediat după semnarea tratatelor de pace din 1919 s-a accentuat după instalarea la cârma Germaniei a Partidului Naţional-Socialist în frunte cu Adolf Hitler şi acoliţii săi. Din acest moment revizionismul va deveni agresiv, va lovi în unitatea Societăţii Naţiunilor, va şantaja puterile occidentale - Marea Britanic şi Franţa - şi va izbândi pentru că diplomaţia acestor două mari puteri era oscilantă. Angajate pe linia cedărilor de frica războiului, guvernele de la Londra şi Paris au preferat să sacrifice ţări ca Austria, Cehoslovacia, Polonia, în scopul menţinerii lor în afara conflictului.   

Extinderea războiului în vest prin atacarea Franţei, Olandei şi Belgiei, după ce mai înainte Reichul nazist înghiţise Danemarca şi pătrunsese adânc în Norvegia, va trasa noi coordonate diplomaţiei puterilor occidentale. Se va căuta prin orice cale şi prin orice mijloace realizarea coaliţiei de forţe umane şi materiale pentru a rezista presiunilor nazismului şi fascismului. Mentorul acestor ample acţiuni diplomatice a fost Winston Churchill, premier britanic de la 10 mai 1940, care, pe lângă eforturile materiale şi umane pe care ştia că va trebui să le angajeze în războiul contra nazismului, a crezut în unitatea forţei lumii democratice şi că aceasta se va realiza treptat printr-un uriaş efort diplomatic.

A fost, iniţial, faza Conferinţelor internaţionale neizbutite, când premierul britanic a încercat fără success să salveze coaliţia franco-britanică. Nici Statele Unite n-au fost de mare folos în acel crâncen an 1940. A urmat faza următoare, marcată de anul 1941, când războiul s-a extins prin atacarea Uniunii Sovietice de către forţele hitleriste şi prin agresiunea Japoniei asupra Statelor Unite.

Din acest moment războiul s-a generalizat. Toate eforturile marilor puteri aflate în conflict, inclusiv cel diplomatic, vor atinge cote maxime. „Care pe care“ nu mai era o lozincă, ci un deziderat major, unic, al fiecărei grupări beligerante.
Începând cu conferinţa de la Argentia, care a promulgat „Carta Atlanticului” (14 august 1941) şi până la Conferinţa de la Potsdam, încheiată la 1 august 1945, cele mai importante Conferinţe internaţionale, prezentate în lucrare cu multe detalii, consemnează imensul efort depus de cele trei guverne, fie în constituire tripartită - Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie - sau dualistă - Statele Unite şi Marea Britanie - pentru a găsi metodele şi procedeele cele mai adecvate scurtării războiului, înfrângerii forţelor Axei şi capitulării lor necondiţionate.

A fost, fără îndoială, un maraton diplomatic nemaiîntâlnit care a solicitat până la epuizare personalităţile de vârf ale celor trei mari puteri girante ale coaliţiei Naţiunilor Unite. Iar rezultatele au fost pe măsura eforturilor depuse, marcate pe traseul Carta Atlanticului - Organizaţia Naţiunilor Unite, şi practic prin dobândirea mult aşteptatei victorii precum şi a statuării bazelor organizatorice postbelice ale lumii.

(sursa: adevarul.ro)

An aparitie 2019

352 pagini, format 13 x 20 cm